Copiii părinților plecați în străinătate, subiect al unui nou film românesc.

Cum își ascunde emoțiile o tânără puternică?

Într-un oraş provincial, un grup de adolescenţi învaţă să se descurce fără părinţii lor care au plecat în străinătate. Tema este foarte curentă în România: un studiu realizat de??

Save Children?? arată că numărul real de copii în această situaţie depăşeşte 150.000. Inspirat de evenimente reale, filmul??

De capul nostru??, regizat de Tudor Cristian Jurgiu, povesteşte povestea lor.?? Este foarte dificil să dai vina pe părinţi, deoarece condiţiile de viaţă care i-au forţat să meargă la muncă sunt uneori insuportabile. Acţiunea are loc într-un mic oraş provincial, unde un grup de adolescenţi învaţă să se descurce fără părinţii să plece în străinătate.

Forţaţi să devină adulţi prea devreme, îşi construiesc propria familie într-o încercare disperată de a umple golul.

În centrul lor este Flavia (Vraja), o tânără puternică, obişnuită să ascundă emoţiile din spatele sarmului, dar îngrijirea celorlalte adolescenţi îi va face dificilă să se alăture unei noi familii.

Cât de greu e să crești fără părinți?

După tot documentarul, scrisul și filmatul, ce te face mai clar despre fenomenul migrației și efectele pe care le are asupra copiilor? Înțeleg că este foarte greu să dai vina pe părinți, deoarece condițiile de viață care le-au condus la muncă sunt uneori insuportabile.

Și într-un fel, ei nu au de ales.

În afară de asta, cred că adesea ceea ce afectează copiii este lipsa comunicării și un fel de nedisponibilitate emoțională care provine probabil din oboseală, dar și din refuzul de a se confrunta cu o vină pe care majoritatea oamenilor o simt.

Dar acest tip de protecție de sine, care ia forma iubirii emoționale, rămâne retrasă, este doar ceva care nu este cu adevărat corect în ochii părinților noștri din cauza absenței de muncă și relații în familia adolescenților noștri.

Dimpotrivă, unii dintre ei devin puternici și maturi, deși cel mai probabil sunt afectați negativ.