Laura Poitras și Rachel Lauren Mueller vorbește despre documentarul 'They're Here

Cum folosește horrorul documentarul „They’re Here” pentru a surprinde teroarea reală?

La Festivalul de Film de la Venice, la ediția a 83-a, regizorul Oscar Laura Poitras și jurnalistul din Minneapolis Rachel Lauren Mueller au prezentat documentarul ' They're Here', care urmărește mișcarea de rezistență din Minneapolis împotriva redadelor ale Immigrației și Vamalelor Statului Unitelor (ICE). Filmul captează frica și rezistența comunităților de imigranți față de creșterea aplicării legilor în cadrul politicilor curente, folosind elemente din filmul de groază pentru a transmite costul psihologic al vieții sub amenințarea constantă de detenție și deportare.

Regizorii au explicat că au abordat proiectul cu scopul de a face publicul să simtă experiența viscerală a celor ținti de operațiile ICE, folosind cadrare strânse, sunete bruste și tăceri prelungite pentru a evoca groaza. Mueller, care a raportat de ani despre problemele de imigrare în Minnesota, a subliniat că rezistența nu este doar o reacție, ci are rădăcini în organizarea comunitară de ani, în advocacy juridic și în rețele de ajutor reciproc care s-au întărit în fața creșterii redadelor.

Poitras a menționat că filmul renunță la narrație tradițională, lăsând glaselor organizatorilor, familiei și avocaților să conducă narativa, pentru a păstra autenticitatea și impactul emoțional.

Cum transformă groaza documentarului „They’re Here” rezistența din Minneapolis?

Poitras a spus că alegerea de a folosi estetica filmului de groază a fost intenționată, pentru a face publicul să simtă imprevedibilitatea și greutatea psihologică a întâlnirilor cu ICE, comparând redadelor surprise cu screamurile bruste din filmele de groază și supravegherea constantă cu amenințările ascunse. Mueller a adăugat că numeroșii interviuați au descris verificarea oglindii pe ușă, evitarea unor străzi și învățarea copiilor ce trebuie să facă dacă agentii ajung — comportamente care reflectă tacticile de supraviețuire din filmele de groază.

Designul sonor al filmului, care amplifică sirenele distante și vocele muflate prin pereti, a fost creat pentru a induce anxietate fără a folosi imagini grafice, concentrându-se în loc de aceasta pe prezența nevedută a pericolului.

Mueller a evidențiat că Minneapolis a devenit un punct focal pentru apararea imigranților datorită istoriei sale de reasentare a refugiaților și a coalițiilor active între grupuri de credință, colective juridice și programe de vecinatate care documentează activitatea ICE și oferă A citit cazuri specifice în care alertele comunitare au prevenit detenții și în care echipele juridice au obținut eliberări în câteva ore de la arestare. Poitras a observat că aceste eforturi sunt adesea invizibile în media națională, care se concentrează pe politica de frontieră în loc de aplicarea internă a legilor, ceea ce face poveștile locale esențiale pentru a înțelege extensa totală a sistemului de aplicare a legilor privind imigrarea.

Cât a durat filmarea documentarului ' They're Here'?

Cum folosește groaza filmul pentru a reflecta teroarea reală a imigranților?

Productia a durat aproximativ 18 luni, începând la finalul anului 2022 și se terminând cu editarea în începutul anului 2024, permițând regizorilor să documenteze mai multe cicluri de redă și A fost filmul realizat cu colaborarea ICE sau a agențiilor guvernamentale?

Nu, documentarul a fost produs independent, fără input sau acces de la ICE sau de la agențiile federale; toate imaginiile au fost adunate prin parteneriate cu comunitatea și prin observație publică.

Ce impact au sperat regizorii să atingă cu acest documentar? Poitras și Mueller speră să schimbe percepția publică prin umanizarea consecințelor aplicării legilor în interior și să inspire publicul să susțină rețelele locale de aparare prin conștientizare, voluntariat sau advocacy.