Ce înseamnă să ignori elefantul din cameră la pavilionul Germaniei?
Citim comentarii politice pentru cei care cred că suprafața conține substanță și se uită la părțile sigure ale istoriei germane, ignorând elefantul din cameră care a transformat țara într-o bastion a intolerenței și nedreptății. La fel de prost ca pavilionul SUA, care ignoră realitatea mondială și se ascunde în spații confortabile care ar da lui Epstein o erecție. Sunt sigur că lumea comercială a artei și descendenții ei, fără să menționăm instanțele sale, adoră această expoziție. Bine, mă opresc aici. - Hrag Vartanian
Culture picks
Not a Stranger intră în top 3 Netflix în doar patru zile — cel mai rapid succes al lunii
Shoc la ABC: R.J. Decker se intersectează cu un show de competiție într-un episod surprinzător
The Voice se întoarce cu sezonul 30 într-o premieră de trei nopți
Resident Evil: Cum noul film reușește să capteze esența jocului„May your tears never dry, you who weep over stones” de Dana Awartani, pentru Pavilionul Arabiei Saudite (foto Hrag Vartanian/Hyperallergic).
Mi-a plăcut conceptul, iar formele lui Dana Awartani pot fi adesea mai energizante și provocatoare decât aici, dar simțeam că e un showroom de design reușit, nu ceea ce pretinde a fi – mozaicurile de podele din Asia de Vest, patrimoniul arheologic și multicultural și conservarea lor.
Sunt de acord să ne deosebim. Într-o bienală care parea agitată și supraîncărcată, acest pavilion oferea un moment de contemplație. Și pentru mine, lucrarea era mai puțin despre patrimoniu multicultural și conservare, ci despre exercitarea, prin mandat, a violenței care are loc în regiune.
Lacrimi peste piatră: ce mesaj trimite Arabia Saudită la Bienală?
De asemenea – și asta face proiectul pentru mine – marea majoritate a fondurilor necesare ridicării acelui pavilion (un fel de 90%) a mers către meșterii care au făcut plăcile.
O imagine a interiorului pavilionului Qatar (foto Hrag Vartanian/Hyperallergic).
AD: Un lucru pe care îl urasc cu adevărat la Bienală este cât de mult este orientată spre oamenii care sunt acolo pentru săptămâna de deschidere, cu foarte puțină atenție acordată vizitatorilor obișnuiți care vin pentru restul celor aproape șase luni de expoziție.
Noul pavilion Qatar – un spațiu în aer liber pictat într-un roșu strălucitor, cu multă zonă de relaxare – ar fi putut fi cool când Rirkrit Tiravanija gătea în zilele de previzualizare sau când alți artiști se prezentau, dar când a fost realizat, a fost destul de inert.
Ce legătură au Qatar și Austria în contextul Bienalei de la Veneția?
(Va fi activat doar rar în lunile următoare.) Și despre Austria: Nu voi sta la coadă să văd. ce a fost. Prea multe doamne făcând lucruri aleatorii în pipă reciclată pentru mine.
HV: Am ratat Qatarul din cauza programării și am găsit cozile pentru Austria imposibile și frustrante.
Ceva oameni i-a plăcut, dar am găsit ideea expoziției epuizantă, având în vedere că mult din lucrările expuse erau mai liniștite și mai introspective, dar mi-a plăcut conceptul austriac, chiar dacă nu am înțeles fixația lor pe urină și clapper-uri dezbrăcate.
De ce pavilionul SUA se ascunde în spații confortabile, ignorând realitatea
Unul dintre multe seturi DJ din pavilionul rus (foto Hrag Vartanian / Hyperallergic). Era ora 14:30 și am intrat în ce părea a fi o noapte de club ciudată, cu un DJ bătând ritmuri care se simțeau ca dimineața după ce ai jucat la mansiunea unui bogat, în timp ce vizitatorii ieșeau din o băutură intensă.
Doar șase persoane dansau, în timp ce restul stăteam în jur și ne întrebam ce se întâmplă. Sus era o cameră și o expoziție cu un temă și mai ciudată, care părea neterminată.
În față, însă, Pussy Riot a executat o serie de acțiuni care au evidențiat de ce mulți au boicotat pavilionul, singurul închis oficial de Bienală după previzualizarea presei. -HV
Pavilionul american Call Me the Breeze de Alma Allen (foto Hrag Vartanian / Hyperallergic)
