John Madden se întoarce la TIFF după 16 ani cu un film despre iubire și Parkinson

De ce merită Parkinson o lentă romantică?

Regizorul britanic John Madden a prezentat la Festivalul Internațional de Film din Toronto, pe 11 septembrie 2026, filmul său cel mai recent, „Onwards and Sideways”. Este prima lui apariție la TIFF în 16 ani.

Filmul este un dramă romantică cu Laura Linney și Rhys Ifans în rolurile principale, care interpretează un cuplu care se confruntă cu primele etape ale boală de Parkinson.

Scenariul este scris de Paul Mayhew-Archer, care trăiește cu această boală.

Madden a spus că proiectul este pentru el profund personal.

Scopul său nu era să arate boala ca o tragedie, ci să o prezinte cu sinceritate și caldărie, evidențiând ce rămâne: iubirea, umorul și mică victorie din viața de zi cu zi.

Ideea filmului a nașut din conversațiile lui Madden cu Mayhew-Archer. Regizorul a fost întotdeauna atrăs de poveștiri despre rezistență în fața boală. În loc să se concentreze pe declin, filmul evidențiază umorul, intimitatea și gesturile mici care țin împreună un cuplu. Pentru autenticitate, Madden a lucrat cu consilieri medicali și persoane afectate de Parkinson, atât în scenă, cât în detalii.

Cum au pregătit actorii rolurile într-o dramă despre Parkinson?

Madden a explicat că boala este adesea prezentată doar prin prisma efectelor sale fizice, în detrimentul dimensiunilor emoționale și relaționale care persistă.

El a vrut să arate cum se adaptează iubirea, nu cum dispare, față de schimbările neurologice. Personajul lui Laura Linney, o fostă profesoară, folosește spiritul și rutina pentru a păstra independența. Rhys Ifans interpretează soțul ei, un rol care explorează tensiunea tăcută a îngrijirii, fără a pierde afectuositatea.

În timpul probelor, improvisarea a ajutat la descoperirea unor momente de tenereză autentice, care au intrat în montajul final.

Laura Linney și Rhys Ifans au petrecut săptămâni în clinici de tulburări de mișcare, discutând cu pacienți și familii pentru a înțelege variabilitatea simptomelor. Linney a spus că s-a concentrat pe viața interioară a personajului ei — frustrarea ascunsă în spatele umorului.

Ifans a studiat schimbările subtile în pas și expresie, cele care apar cu trecul lunilor.

Madden a lăudat angajamentul lor, spune că voluntatea de a asculta și de a învăța a ridicat filmul peste nivelul unei obișnuite romance, transformându-l într-o lucrare cu rezonanță socială.

De ce a ales John Madden o lentă romantică pentru Parkinson?

Premiera la TIFF a fost întâmpinată cu applauze prelungite, în special datorită echilibrului tonului — filmul evită sentimentalitatea excessivă. Observatorii din industrie au sugerat că filmul are potențialul de a deschide conversații mai largi despre modul în care boala cronica este reprezentată pe ecran, mai ales în genuri care nu sunt de obicei asociate cu narativa dizabilității.

Madden a spus că speră să încurajeze mai multe povești în care boala este parte din viață, nu totalitatea ei.

Ce a inspirat pe Paul Mayhew-Archer să scrie scenariul?

El s-a inspirat din experiența sa personală cu Parkinson, având ca scop să contrazică ideea că boala definește capacitatea unei persoane de a avea bucurie și legături.

Este filmul bazat pe o poveste adevărată? Nu este o biografie directă, dar scenariul include observații și emoții reale partajate de persoane care trăiesc cu Parkinson, conform sfaturilor scriitorului, bazate pe drumul său propriu.

Va fi filmul distribuit larg după TIFF? Madden a confirmat că sunt în curs discuțiile cu distribuitorii pentru o lansare în Nordul Americii mai târziu în 2026, urmată de proiecții în festivalele europene.