Lovers in the Blue Night: Anuparna Roy se întoarce la Venice cu o poveste din Mumbai

Cum transformă o amintire personală un film de festival?

O regiză indiană se întoarce la secțiunea Horizons a Festivalului de Film de la Venice cu o poveste profund personală, ambientată în Mumbai. Anuparna Roy, care a câștigat deja în această categorie, prezintă filmul ei nou Lovers in the Blue Night la Lido în septembrie 2026.

Proiectul urmează pe Ameena, o femeie căreia viața ca muncitoare în sistem de muncă obligatorie a marcat pe Roy din copilărie. Filmul explorează temele migrației, dorinței și căutării de aparținere într-o metropolie imensă.

Roy a auzit prima dată povestea lui Ameena în timpul vizitelor la orașul natal al familiei sale, unde a auzit glume despre femei care au lăsat totul în spate pentru a munci în oraș. Aceste povezi, fragmente și adesea dureroase, au rămas cu ei ani întregi. A început să studieze viața muncitoarelor domestice migrante din Mumbai, în special cele din mediul rural, prinsă în sisteme informale de muncă. Lovers in the Blue Night a nașut din această dorință de multă de a da glas poveților care rar apar pe ecran.

Roy descreve filmul ca atât un act de amintire, cât și o încercare de a înțelege rădăcinile sale. Spune că reziliența lui Ameena i-a amintit de femeile din familia sa care au migrat în tăcere, ducând cu ele vise pe care nu le-au putut numi.

A petrecut peste doi ani interviuzând muncitoare, colectând testimoniile care au format nucleul emoțional al scenariului.

În loc să se concentreze exclusiv pe greutate, Roy a văzut să evidențieze momente de intimitate, de rebelie tăcută și de mică modalitate prin care oamenii recuperă agenția.

Titlul filmului se referă la orele ce precedă alba, când orașul este tăcut și muncitorii se întoarcen acasă sau se pregătesc pentru o altă zi. Roy folosește acest moment ca metaforă pentru tranziție — între vieți, identități și posibilități.

Cum găsești apartenență într-o metropolă în continuă mișcare?

Cinematografia accentuează umbrele și lumina în tonuri de albastru, reflectând peisajul emoțional al personajelor. A colaborat cu o echipă în mare parte locală, pentru a asigura autenticitatea în limbă, set și detaliu.

Pentru Roy, aparținerea nu este un loc fix, ci un simț care se modifică în funcție de circumstanțe.

În film, Ameena creează un legătură cu altă migrantă, și relația lor devine un spațiu unde pot să-și imagineze un viitor mai mult decât munca.

Această legătură nu este prezentată ca fugă, ci ca o formă de rezistență — un mod de a afirma umanitatea în sisteme concepute să o ștergă.

Regizoarea evită melodramă, lăsând tăcerea și gestul să transporte greutatea.

Lovers in the Blue Night a premierat la Venice și a atras atenția criticilor, care au lăudat contenența și adâncimea emoțională.

Roy spune că câştigarea în Horizons la editia anterioară i-a schimbat modul în care a abordat acest return — nu cu presiune, ci cu un simț de responsabilitate.

Cum transformă memoria personală lentila unui regizor?

Speră ca filmul să déclanșeze discuții despre cine are dreptul să povestească poveștile migrantilor și cum poate cinema onora experiența vecuită fără exploatare.

Ce a inspirat pe Anuparna Roy să facă Lovers in the Blue Night?

Roy a fost inspirată de amintirile din copilărie despre femei ca Ameena, care au plecat de acasă pentru a munci în Mumbai. Aceste povezi au rămas cu ei ani întregi și au devenit fundamentul filmului.

Cum portrețează filmul migrația?

Se concentrează pe viețile emoționale și intime ale muncitoarelor migrante, arătând nu doar lupta, ci și dorința, conexiunea și momentele de rebelie tăcută.

De ce este filmul ambientat în „noaptea albastră”?

Titlul se referă la orele înainte de alba, când orașul este liniștit, simbolizând tranziția și viețile interioare ale personajelor care se mișcă între lumi în timp ce orașul doarme.