O criză globală a deșeurilor plastice?
O descoperire remarcabilă a cercetătorilor de la ETH Zurich promite să schimbe radical modul în care privim reciclarea polietilenei și a polipropilenei, două dintre cele mai răspândite tipuri de mase plastice din lume. Oamenii de știință au reușit să convertească deșeurile post-consum într-un adeziv extrem de performant, capabil să fixeze cu succes elemente din sticlă, metal sau lemn.
Culture picks
Canabisul, folosit în ritualuri funerare în Siberia acum 2.800 de ani
Dezvăluirile cutremurătoare ale lui Valentino Rossi despre moartea lui Marco Simoncelli
Polonia mobilizează donatorii de sânge pentru polițistul rănit grav la Cracovia
Cum transformă firmele taiwaneze de IP cărțile în parfumuri și spectacoleRezistența mecanică a noii substanțe este atât de ridicată, încât aceasta și-ar putea găsi rapid locul în sectoare pretențioase, precum industria auto sau fabricarea de echipamente tehnice complexe.
Lumea produce anual aproximativ 450 de milioane de tone de plastic, iar o cantitate covârșitoare din acest volum ajunge direct la groapa de gunoi sau în incineratoare, după o singură utilizare. Polietilena și polipropilena – prezente peste tot în ambalaje, folii și pungi – reprezintă jumătate din necesarul global de plastic.
Reciclarea clasică, bazată pe topire și remodelare, se lovește de un zid: calitatea materialului scade dramatic la fiecare ciclu.
Din cauza pigmenților amestecați, plasticul devine opac, iar degradarea termică îi slăbește structura moleculară. Așa se face că majoritatea deșeurilor reciclate ajung produse banale, precum dalele de pavaj sau ghivecele.
Cum au reușit cercetătorii din Zurich această performanță?
Deși piroliza, prin descompunere la temperaturi extreme, oferă o alternativă, ea consumă o energie uriașă și cere etape suplimentare pentru a scoate la lumină produse noi.
Sub coordonarea profesorului Tae-Lim Choi, echipa de la ETH Zurich a atacat problema dintr-o unghi complet diferit. În loc să distrugă plasticul, specialiștii i-au modificat arhitectura chimică, grefând pe structura lui lanțuri moleculare suplimentare.
Metoda folosește un solvent clorurat și o expunere la lumină cu o lungime de undă riguros reglată. Totul se întâmplă într-o singură etapă, fără catalizatori scumpi sau temperaturi extreme, vizând puncte precise din polimer. Hongsik Kim, omul-cheie din spatele experimentului, a folosit recipiente și pungi uzate pentru a obține adezivul. Iar testele de stres au vorbit de la sine: substanța a demonstrat o forță de îmbinare impresionantă în condiții vitrege. Invenția a fost deja brevetată și a prins o nominalizare la Spark Award, prestigioasa distincție a universității pentru inovații cu mare căutare pe piață.
Dincolo de calitatea sa de adeziv, tehnologia deschide uși nebănuite pentru sectorul ambalajelor.
Va cuceri piața industrială această invenție?
Cercetătorii caută acum soluții să schimbe proprietățile plasticului astfel încât să devină impermeabil la apă și oxigen.
Dacă vor reuși, ambalarea alimentelor congelate s-ar putea schimba radical: oxidarea ar fi oprită, iar viața la raft a produselor ar crește simțitor.
În plus, tehnologia ar putea da o a doua șansă plasticului reciclat de slabă calitate, transformându-l în materiale mult mai durabile.
Deși saltul tehnic e bifat, rămâne de văzut cât de rentabilă va fi producția la scară industrială și ce amprentă ecologică lasă solvenții clorurați. Totuși, piața a reacționat fulgerător, iar cererile de colaborare din partea companiilor curg gârlă de șase luni încoace.
Invenția se află deja pe lista scurtă pentru Spark Award 2026, iar marele câștigător va fi anunțat pe 26 noiembrie, la Zurich.
